poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-06 | |
Cainele are pureci.Mama vede dublu.Eu aud triplu.
Fiecare sunet zgomotos il percep ca fiind ultimul.Incerc sa citesc,dar rotitele creierului functioneaza la o prea inalta tensiune de nici nu mai stiu bine cum ma striga.Nu stiu engleza,nici turism,habar nu stiu ce-i aia iubirea,prietena m-a parasit,sunt trista. Habar nu am in ce zi suntem azi.Azi,zi de toamna,jumatate de octombrie,sarac in amintiri,in sanatate,in prieteni si bani,dar bogat in picuri,frunze si pureci. Am hotarat impreuna cu mine si cu pixul meu negru,ca toate iubrile mele sau iubitii mei,sa scriu un jurnal tot al meu sub forma unei proze impachetate ca un sandvici facut de mama la gradinita sau ca un cadou lispit de valoare materiala dar semnificativ spiritual. Mama m-a convins,zic eu,surprinsa de altfel de raspunsul ei sec,neterminat si totusi atat de important pentru mine.Intrebandu-ma cu voce tare ce vreau sa devin sau cam ce nimic imi place sa fac,mama mea iubita si speciala mi-a raspuns oarecum superficial cu o mica doza de sinceritate in gandurile si raspunsul ei,ca as putea sa ma fac scriitoare!! In secunda urmatoare deja imi proiectasem in cap,miile de carti citite,pentru a-mi dezvolta vocabularul meu sarac precum buzunarele pantalonilor si de ghetto,calitate majora spun unii..Dupa mai putin de 30 de secunde am incercat sa dezvolt ideea mamei mele de a fi scriitoare,incantata si socata ca pentru prima data ma indeamna intr-o oarecare directie artistica,refuzandu-mi pana acum picturile naive ori prea colorate ori prea sterse precum si cerceii banali si poeziile intime...spunand ca toate sunt frumoase dar ca e prea mult a spune ca sunt artista si ca as putea urma o scoala in domeniul asta,nici vorba de asa ceva. Astazi pentru prima data ascult muzica clasica(Boccherini,Beethoven),mai mult de juma de ora(habar nu am cine-s astia)dar chiar simt o oarecare inspiratie,auzind mai demult prin sat cum ca muzica simfonica iti dezvolta anumite laturi mai ascunse precum imaginatia si creatia,la fel si unele culori au aceleasi beneficii asa ca am decis sa am cel mai "curucubeu" dormitor!:) Ma simt bine ca inca nu mi-e lene sa scriu,pentru ca orice stare pe mine nu ma tine mai mult de 2 foi A4 scrise,adica maixim 20 de minute,ca de altfel orice idee,de aceea am decis sa scriu un jurnal cu diferite teme,intamplari:zilnice,saptamanale,autumnale,banale,timpurii,frugale si personale chiar. E aiurea sa treci de la o idee la alta stiu,dar e amuzant iar in cazul meu humorul primeaza.. Demult ma tot gandesc la cat de tare ar fi sa monologhez cu o persoana asemenea unei carti,eu sa fiu cartea iar el oarecum cititorul,sa ma asculte vreo doua ore fara intrerupere(da stiu ca e cam exagerat sa citesti 2 ore o carte continuu,dar e iluzie oricum),fara sa gesticuleze sau sa adoarma,retinand "cap-coada" cuvant cu cuvant sau gest cu gest sau gest cu cuvant si invers,dupa care sa faca un esseu,unul bun,si mai ales unul sincer.Cam imposibil stiu si aberant,oricum as vrea sa se intample la o saptamana chestia asta avand bineinteles si alte treburi de gandit cum ar fi amenajarea imaginar-interioara a apartamentului CeFeRe-vagon STYLE,cu pereti mazgaliti de mine si de tot felul de musafiri minusculi nepoftiti,dar mai ales ingalbeniti de la atata suflu de supa de cartofi,noi o numim ciorba,dar avand in vedere ca supa e galbena peretii asemenea,ramane supa varsata si pe parchet care e si el tot galben,vorba vine "tot",cu putin negru printre randuri(scanduri),dar e cald,noroc ca avem caldUra in suflete nepereche. Asculta "TRICKY-Hollow",asculta tot ce se poate de la Tricky,e magic,hipnotizant,e tragic.. Acum ma gandeam la o lamaie,vorba lui Dave,un fost-prezent imaginat iubit de-al meu,apoi ma gandesc la o portocala plus un mar acru si la toate fructele acre precum ma gandesc de asemenea la toti oamenii cu exact aceeasi compozitie si gust,dezgustata in acelasi timp de papilele mele gustative si perceptiile mele olfactive.Daca pana si lamaia are legatura cu iubitii tai,cum sa nu aiba prietena ta cea mai buna?!Fetelor reveniti-va!!Incercati si alte lamai sau ALTI lamai,sau poate muscati dintr-un mar mai dulce decat cel al lui Adam,din marul lui Casanova sau Romeo,macar imaginar cum fac si eu din fiecare Adam muscat,luat sau agatat de o Eva sau diverse incercand sa-l scot pe Romeo din el.Chiar functioneaza pentru cateva ore,cateodata zile,oricum daca tine mai mult orice fruct ar fi ,se acreste asa ca oricat de frumoasa ar fi scena,repetarea o face plictisitoare! Nu prea e usor de inteles,e imposibil de admis,dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate