poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-05 | |
te afli pe strada pe care ai trecut și ieri pe la aproximativ aceeași oră
și e suficient să bată soarele într-un anumit fel pe clădirea din față e suficient e suficient să e suficient să-ți injectez poezia asta în inimă și clădirea își ridică fustele și tu râzi și-ți spui că ești nebun dar clădirea are jartiere roșii și nu te așteptai la asta vezi tu mergi pe stradă și se întâmplă se întâmplă să-ți dai seama că toți oamnii sunt frumoși, au pielea netedă, poartă cu ei povești uluitoare de fapt de fapt îți dai seama că nu-s simpli oameni că tu nu ești doar om că sub epiderma ta aleargă aleargă o herghelie de cai nărăvași duduie țărâna sub galopul lor le cresc maci sângerii în coamă și lumea se rotește se rotește și tu te-ai urcat pe calul tău ține-te bine ține-te bine cu ambele mâini de lumea asta care-ți zâmbește ca soarele stâmb desenat pe astfalt și mai sunt și peruanii de peste drum cântă gutual și lumea a început să danseze o fetiță zâmbește tu prinzi zâmbetul ei îl arunci ca pe un bumerang mai departe de lună iar el se întoarce scânteietor și ți se înfige în suflet pune-ți centura de siguranță când citești rândurile astea sau aruncă-te în ea cu brațele cu capul înainte ai să te faci praf până jos are să țâșnească lumina prin crăpăturile lăsate de timp pe pielea ta dar nu-i nimic nu-i nimic acesta e unul din puținele momente în care vei simți că ai inimă că inima ta e de fapt o aparatură complicată care pompează în tine bombe nucleare zâmbete de clown toreadori zile de vară pe nisipul călduț mașini de viteză livezi abia înmugurite extasy canabis marijuana stadionul plin de rokeri la ultimul concert metallica peste cinci secunde va ploua cu cioburi din tine și nimeni nu va putea privi in sus de teamă să nu orbească dar nu-ți face griji oricât de amețitor va fi picajul odată ce poemul ăsta s-a sfârșit vei fi iar tu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate