te afli pe strada pe care ai trecut și ieri pe la aproximativ aceeași oră
și e suficient să bată soarele într-un anumit fel pe clădirea din față
e suficient
e suficient să
e suficient să-ți injectez poezia asta în inimă
și clădirea își ridică fustele
și tu râzi și-ți spui că ești nebun
dar clădirea are jartiere roșii
și nu te așteptai la asta

vezi tu
mergi pe stradă
și se întâmplă
se întâmplă să-ți dai seama că toți oamnii sunt frumoși, au pielea netedă, poartă cu ei povești uluitoare
de fapt
de fapt îți dai seama că nu-s simpli oameni
că tu nu ești doar om
că sub epiderma ta aleargă aleargă o herghelie de cai nărăvași
duduie țărâna sub galopul lor
le cresc maci sângerii în coamă
și lumea se rotește se rotește
și tu te-ai urcat pe calul tău
ține-te bine
ține-te bine
cu ambele mâini de lumea asta care-ți zâmbește ca soarele stâmb desenat pe astfalt
și mai sunt și peruanii de peste drum
cântă gutual și lumea a început să danseze
o fetiță zâmbește
tu prinzi zâmbetul ei
îl arunci ca pe un bumerang
mai departe de lună
iar el se întoarce scânteietor
și ți se înfige în suflet

pune-ți centura de siguranță când citești rândurile astea
sau aruncă-te în ea
cu brațele
cu capul înainte
ai să te faci praf până jos
are să țâșnească lumina
prin crăpăturile lăsate de timp pe pielea ta
dar nu-i nimic nu-i nimic
acesta e unul din puținele momente în care vei simți că ai inimă
că inima ta e de fapt o aparatură complicată care pompează în tine
bombe nucleare zâmbete de clown toreadori zile de vară pe nisipul călduț mașini de viteză livezi abia înmugurite extasy canabis marijuana stadionul plin de rokeri la ultimul concert metallica

peste cinci secunde va ploua cu cioburi din tine
și nimeni nu va putea privi in sus
de teamă să nu orbească
dar nu-ți face griji
oricât de amețitor va fi picajul
odată ce poemul ăsta s-a sfârșit
vei fi iar tu