Da-mi trupul tau sa-l simt si stinge-mi palmele fierbinti,
Visand cum ghioceii infloresc, sub perna moale de zapada,
Sa ne privim cu ochii-nchisi, la fel de sinceri si cuminti
Si poate sa rasara stele, si toti luceferii sa cada.

Din cand in cand s-adie vantul, prin parul moale, despletit,
Eu sa-ti vorbesc iubito-n soapta, pe-al vietii subred mal,
Sa se desprinda lin din ceruri, o stea ce n-a mai rasarit,
Cazand in largul marii noastre, ce plange-n fiecare val.

Sa lasam urme pe zapada cand trecem noaptea dincolo de gand,
Impovarati de nostalgie si fermecati de stelele tarzii,
Tu sa ma-ntrebi unde s-astepti, iubirea mea si pana cand,
Iti apartin fara sa stim,cand am sa plec, cand ai sa vii.

Doua minuni sa fim in vis, flacari vii aprinse din taciuni,
Tu duma-n portul unui suflet, unde-n trecut am ancorat,
Cand zorii ne scoteau din valuri, iubindu-ne ca doi nebuni
Sa regasim aceeasi clipa, din care valul vietii ne-a furat.