poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-03 | |
Contemporani ai mei, mă lupt cu voi pentru a putea
să vă mângâi ochii și acesta nu e un detaliu al existenței mele. în fața mea, acum, se întinde un drum pe care va trebui să îl pipăi. e viu, aspru și fără culoare. aerul se rostogolește în rotocoale tari, nu știu dacă timpul va sta lângă mine. parcurg un calvar. nici măcar nu știți de ce continuu să merg. aud glasurile cuiva, poate că înainte sunt oameni. în urmă, îi știu pe cei care-au fost. împrejur, un popor pierdut, despre care am aflat câte ceva, atât cât a fost vreme – în întuneric mut, în lumină laș. multă beznă statică trebuie lumina să parcurgă până când omul să se poate pe sine vedea în mijlocul lumii. așa cum drumurile toate se pierd într-un cimitir oarecare, tot zgomotul acesta, din care trăim, se va duce-n tăcere. acum, ocolit de împlinirile pe care, într-un fel, va trebui să le apăr, popor aglomerat de sufletiști cu capul, aș vrea să îmi oferi ultima bucurie – să apuc să te văd dispărând. oricum o vei face și n-aș vrea să fi singur atunci, în singurătatea specifică istoriei pe care nu ai putut să o învingi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate