Dedesubt, colosului îi e de ajuns orice punct să-și străpungă cerul.
Abur irosit, abur de gură
va netezi cu limbi transparente pieptul uriaș, uscându-l tot mai mult
până la ascuțire. Fiecare sânge va urca la locul liniștii,
cum coboară și puterea în piramida sa. Și pâlnia se pregătește:
întâi
mulțimea încremenită se rupe-n două. Apa
se cască la mijloc, între cei îmbarcați
și cei de debarcat.
Sunt porțiuni de înotătoare larg întinse.
Smucitura adună gurile căutând toate gura lui
să sufle.
Corpurile se-nchid. Rechinul desface gura pe buzele apei
până umflă cerul,
apoi se lasă crud și moale într-un
pământ-faraon
ce nu așteaptă somn sub ape.