nu mai recunosc coordonatele cu blănuri de vulpi,
regina morții se camuflează iar în prototipul rubicond
ticluind farmece și picură magii de foc spre-a vieții stâlpi
prin diorama uneltirilor a răzvrătit un mapamond.

între bărbați puternici cu nebune orgolii,
stabilitatea e ca o baracă din carton perfect presat,
când cavaleri de treflă păzesc sutanele de molii,
presiunea stratosferei e prea greu de îndurat.

m-am izolat în colivia dintre convenții proaste,
dar simt noroadele cum trag foametea și drame după ele,
tristețea se strecoară pe sub ușă , dinspre coaste
steaua lui David proiectează drumuri spre prodigioase stele.

toată biografia lumii propune întâmplări din praf stelar,
se reproduce focul, moartea , viața, sfinxul care apără mumii,
mușchii răbdării licăresc întrebări, dacă viitorul e un pistolar
valea regilor se conturează loc bântuit de stafii zeci de mii.