Cu pământul sub picioare
Lesne e a tropăii
Calm,cu-ncredere pe dânsul
Pașii tăi, apasă vii
Ziua,noaptea,în tot ceasul

Doar pământul e pământ
Nu e gând,nu-i învoială
Nu e vorbă,nu-i cuvânt
Þine contra apăsării
Talpei dure ca de tanc
Om cu încălțări ușoare
Călcătură de bocanc
Tu ești om !
Pământ adică
Într-o altă formă doar
Și cu suflet și cu nume
Și cu vorbe și cu, har
Pui pe pernă capul seara
Dimineaața vine iar
Și pământul e suportul
Leagănului planetar
Când ființa se deșteaptă
Și, îi vine-a tropăii
El așteaptă și n-e rabdă
Ca pe semeni,ca pe fii
Dar ființa,e ființă
Are viață
Ar trăii
Și în aer se ridică
Cu elice,cu ce-o fii
Numai ca să vadă lumea
Cum e mică și e jos
Iar de tropăit?
Mai lasă!
Nu e bine,nu-i frumos
A pășit pe nori ființa
A ajuns la Dumnezeu
El, nu tropăie ca mine ?
Uite, nu tropăi nici eu!
Am ajuns să pot ,eu omul
Va să zică,limitat
Să călătoresc prin aer
Să văd, de unde-am plecat
Oare unde e pământul?
Iată-l !
Ooo…i-atât de mic
Nici nu văd de-aicea locul
Unde-am stat,să mă ridic
Adică a stat,pământul
Eu, sunt cel ce zboar-acum !
Nu-i așa? Așa se pare
El, nu zboară,n-are cum !
Și zburând ființa tare
Către cosmos,avansând
A văzut…minune mare
Stele, pământuri, zburând
Fără zgomot și elice
Fără jet,fără motor
Doar plutind,acolo unde
Sus ori jos,e-aleator
Și ființei îi fu frică
Și-și aduse-aminte, când
Tropaia, privind cum, Cerul
Îl sărută pe Pământ