Am desenat târziu și trist din întâmplare
Un curcubeu stingher pe-o zare părăsită
Și-ai apărut în zori când eu schițam cărare
Pe-o coală-ngălbenită de ani, de dor și obosită.

Și m-am temut să-ncerc să-ți pun în cale flori
Când te grăbeai să mergi pe pietre reci de munte,
Să-ți înfășor pe glezne toți norii călători
Să îți aștern pe fugă doar un sărut pe frunte.

O teamă m-a cuprins că nu mai am culoare
Să te îmbrac în frunze și vântul să te știe
Doar noaptea mă așteaptă și clipa ce tresare
Să-ți încălzesc privirea pe foaia de hârtie.

Dar ai plecat în grabă mireasă-n curcubeu
Unindu-te cu zarea pe schița-mi tot mai vie
Lăsând sub pași magia ce o trăiesc doar eu
Furându-mi și iubirea ce nimeni n-o mai știe.