Natura moartă

Din nevoia abuzivă
De-a trăii și de-a mânca
Omul,mutilă natura
Ș-apoi o lăsă așa

Ca să stea nemângâiată
Mută-n agonia ei
Căci natura nu vorbește
N-are vorbe nici idei

Idiot, e numai omul
Care-n,nebunia lui
A jelit natura moartă
Fără flori, la căpătâi

Munții noștrii aur poartă
Noi cerșim din poartă-n poartă?
Om patetic și cretin!
Ce-ai dat aurul pe vin

Care-i vara,care-i iarna?
Anotimpuri,nu mai sunt
Căci natura este moartă
Nu trăiește,pe pământ


Și te miri că ninge vara?
Și faci plajă, de crăciun?
Sufocată-i de gunoaie
Și de bombe și de fum