Am aflat sub sâni de seară,
Osipitalitatea celor certe,
Ce te găsesc la fel de clară,
În silueta-ți pe perete.

Apoi acele dimineți cu boare,
Mirosind a mosc sărutul,
Transpirăm încet sub un soare,
Ce-și adulmecă-nceputul.

Ochii tăi mă zdrobesc,
De parcă aș fi pruncul lor,
Pe omoplatu-ți pășesc,
Dinspre umăr- poemele de dor.

E certitudinea zâmbetului,
Cu care ne trezim reciproc,
E portativul cântecului,
Din care fără să vorbesc evoc.