Nuanța gri cuprinde-ncet
Până sus, și peste sus,
Destine pe un drum incert,
Clădiri -catarge de beton-
Un furnicar uman latent
Pe sub reclame de neon...
Ce gri confuz!

Și-n toată piesa citadină,
Compun decorul deprimant
Parcări de tranzit, dame...stil,
Ce-ademenesc și se combină
Printre containere de T.I.R.
În gri-lumină.

De veghe mai stau comisarii
Picotind -obezi- în guși,
Somnul gri de siguranță
De după care, toți "șpringarii"
Au spor la "rupere" de uși
Prin toleranță.

Iar ca aspect complementar,
Copaci stingheri prin vânt de seară,
Orașul gri-n contur diform
Și-un cerșetor cu o vioară,
E tot ce-a mai rămas pe rol
În act final...