Am fost cu tine și cu toamna
Pe stâncile calde, uscate,
și am băut tustrei din mustul
Viilor necoapte.

Dar toamna fu de dimineață
Și anină în crengi cu frunze
Ispite acre cu dulceață
Și căni cu must.

Am fost ademeniți defrunze...
Noi am crezut că sunt rubine.
Tu ai uitat de-a mele buze
Și eu de tine.

Din căni, ispite și dulcețuri
Ne-am înfruptat pe rând, ca orbii,
Cu ochii-nchiși, cu gura pungă,
La fel de lacomi cum sunt corbii.

Nu ți-am văzut obrajii roșii...
Acum aș vrea să ți-i sărut.
S-au dus și mustul, și dulceața,
Iar eu adorm în noapte, mut.