Adevărat vă voi spune vouă...
Celor ce-mi intentați critici pe ascuns,
C-am fost cândva, - pe-o frunză - strop de rouă
Apoi, o lacrimă în ochiul care-a plâns.

Mă știți că beau... Dar beția mea se raportează
La simfonia ateneului sufletesc
Unde a rămas, și încă mai vibrează
O arie divină, sortit să o iubesc.

Stăpânit de sublimul carnal feminin
Vă jur cu mâna pe sân de virgină,
Că pun picanterii în ceea ce exprim
Contemplând din beznă un minim de lumină.

Da... sunt păgân și-mbătrânesc cumplit,
Nu am chemare către cele sfinte
Îmbrățișând păcatul de a fi iubit
Femeia-vampir, cu sânge fierbinte.

Sunt un boem păstrându-mi integral
Comportamentul tipului galant...
Mă-mbăt între femei la Taj-Mahal
Þinând în brațe, felinarul de pe "Grant".

Sunt lord de Saxa, trișorul de speluncă,
Amant notoriu escaladând budoare,
Lăsați-mi visele!... Nu le ucideți încă!
Mai dați sentinței, doar o amânare.