poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-13 | |
Vreau mai mult de la viață,
Mai mult decât aceasta, Ce facem noi oameni - Într-o planetă plină de răutate ? Oamenii vor de la viață, Iubire, bucurie și-o viață bună, Decât să vezi crime urâte, Citind or privind la televizor. O cale mai bună ca noi oamenii, Să scăpăm de sărăcie, De lucruri necurate de la oameni, Va veni timpul când Dumnezeu... Ne va trimite un semnal, Ca lumea să se unească, Să formeze o singură țară, Un singur popor, Să avem același pat, Să avem aceiași casă, Să avem aceiași farfurie, Sunt oameni care mor ! Unii mor de-o boală incurabilă, Unii mor în chinuri dureroase, Copii sunt primul plan al omenirii, Să fie salvați să meargă mai departe ! Este timpul să-ntindem o mână ! Viața este cel mai frumos cadou, Pe care oamenii îl are-n viață, Noi nu putem aștepta că cineva... Va face o schimbare față de noi, De oamenii și copii planetei ! Toți suntem marea familie a lui Dumnezeu. Noi suntem lumea, noi suntem viață, Noi suntem iubirea, noi suntem o mare speranță, Noi suntem care le vom face o viață de bucurie, Noi suntem puterea pentru tot din jurul nostru. Trebuie să-ncepem să dăruim și iubire ! Și să salvăm milioane și milioane de vieți. Pământul este casa mea și locul ales, Unde oamenii și vietățile sunt desene vieții, Sufletele omenirii sunt ca niște planete, Care plutesc deasupra noastră. Un glob mic cu milioane de suflete de viață, Sfârșitul va fi ca un fier ruginit sau încins. Natura e viață, natura e ca și-o mamă, Natura e artă, natura e hrană, Natura e planeta vietăților mici, Natura e capricioasă după anotimp. Globul nostru pământesc de pământ și viață, Că-năuntru-i gol ca o cap gol fără minte, Sau ca o navă singuratică în timp și spațiu, Și universul cu venirea unui asteroid imens, Totul va fi ras, rece și fără nici-o culoare, Þinuturile arse ori inundate cu lacrimile oamenilor, Presimt că: Asta cândva se va-ntâmpla ! Sufletele oamenilor vor fi ca și iubita mea, Suave, bune, pure și liniștitoare. Se va-ntâmpla așa !? ( 2011, 11 ianuarie )
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate