spre peștera din inima muntelui
un voal de tristeți și neliniști împânzește cerul

nu tulburați somnul regelui viselor

gâștelor
arome de bârfe să nu presărați în dulcețuri

în palatul ascuns sub o stâncă
numai
lethe
murmurul apei
poartă
sub pleoapele de piatră

*

din noapte și din întunericul de dincolo
somnul își
trage sevele

torța-i aprinsă alunecă printre degete -
geană pe geană
durere pe durere
respirație mai ușoară
alinare


rădăcini încolăcesc limbi ascuțite de ceas
fiii ademnesc privegherea

o liniște domestică atârnă pe crengi
lupi bezmetici
caută prin desișul pădurii
lumina lunii.


visul te-nvăluie cu năluciri deșarte
te-mbie să guști din dezmierdări pervese
ai grijă: moartea-i aproape
te cheamă
te-alintă


fii treaz
lucid
când traversezi tenebre