femeia e plină de mâneci
ii trebuie mii de ani la plecare
și stă
într-o cabină de vapor

bunică-mea-și ținea banii în batistă
doar ea știa cum lega toate nodurile
făcea un fel de animale fantastice
din orice ar fi putut ascunde la piept
odată
animalele au năvălit toate în casă
i-au mestecat fereastra de iarbă
și ceainicul de deasupra dulapului
i-au mestecat fustele s-au oprit doar o dată
la cântecul de paie al canarului
ca și cum ar fi fost dresate vreodată
s-asculte

oricum femeia plânge într-o limbă străină
am văzut oameni
punând curse de șoareci

*
m-am așezat pe geamantan
parcă aud o pisică
prin ceștile de porțelan ale Matildei
nisipul scrâșnește și fug ca nebuna
aerul rece imi va ucide plămânii