iarna stă-ntr-un ultim ceas nebătut
simt frigul tăind
la fel cum simt oamenii
și din privirile lor
învăț câte-o moarte în fiecare zi

o vreme le-am scris despre cât îi iubesc
și mereu am visat să-mi răspundă
altfel nu aș fi învățat
indiferența
plus atâtea căderi și un drum
pe care nu se merge
se plânge

deopotrivă înger și demon
destinul mă vinde
m-alcătuiește un zid de tristețe
și nu pentru voi mi-e teamă
că-s rea și nu iert

simt frica asta toată
că Dumnezeu vomită