e-ntuneric suntem bine și în scrumieră-i scrum
dai din mână de la tine să mă-mprăștii ca pe-un fum
suflător cu pieptu-n vela vremilor de soartă rea
când treceam și eu acela care-acum o oră te-a

prins de sânii holograme ale țării Ionatan
și-a uitat de tați și mame eroine bune ca-n
filmul fără doar și poate favorit din univers
când e unu’ care-n toate-și bagă falnic și din mers

manifeste cu sculatul oropsiților din morți
ne-am trezit culcați de-a latul pe din două (două porți
ale raiului în care parcă îți întrezăream
kilometrul de picioare) frunți ciocnite dacă ne-am

cam intersectat conceptul de-o nevoie oarece
fiecare mai cu dreptul înspre unicul vece