departe-n lume,deasupra albilor munți ori prin nisipuri crude
deprins cu vorba cea de soi și cu meșteșugul de filosophare
îmbrățișandu-mi semenii cu priviri uneori blânde dar neînduplecătoare,
zburând cu păsările de foc ce sunt lacome de văzduhuri din ce în ce mai tulburătoare
sequoia giganteea , pinii argintii, verdele imens mă fac să mă
gândesc intens
că dragostea de țară e un dor pierdut de mine în vieți trecute
și prezente
iar luminile din depărtare și solitarii aștri mă minunează
iar sufletul de lângă mine încontinuu mă încântă...
departe-n lume visele mi se împlinesc când luna-mi mângâie frunte...