Injectați de părinți, cu sincere povețe,
Plini de entuziasm, vin studenții să-nvețe,
Cu capetele pline de idealuri mărețe,
Cu scopul de-a scăpa, de valiza plina cu săracie și tristețe,
In timp ce Statul le-a pregătit, prin ale sale înalte fețe,
Invenția magică care-i așteaptă, roata cu bețe.

Cazați în închisori, numite adeseori cămine,
În apriga dorință, de a trăi mai bine,
Sunt compromiși din fașă, recrutați de companii străine,
Storși de idei, vândute pe doi lei, pentru a-i ține,
Atrași în capcana mercenarilor de oameni, ca niște bovine,
Sloganul lor este:" Stomacul țipă la mine".

Studenți, rupți de foame, cu creierul creț,
Intrând în scena vieții, ca un falnic stejar semeț,
Studenți compromiși din fașă, pe un jalnic preț,
Transformați în sălcii pletoase, încărcate de dispreț,
Ce-și vor părăsi țara, călătorind singuratici, ca un călăreț
Ce-și vor privi țara, ca o celulă din care au scăpat, ca un coteț.