pe rafturi de singurătate ostoiesc
iluzii tainice voalate-n izul veșniciei
crengi îmbătrânite-mi convertesc
virginul verde din ramul copilăriei

gravuri de nori strălucitori în soare
răsfrâng un arc de cer multicolor
peste-un lup se-apleacă în depărtare
amurgul adunat la rădăcina aurorelor

ninsori de ani s-au așezat pe tâmple
ca albatroșii an de an albind nisipul
iar adierile născute-n vânt mă umple
de vijelii ce rup de umeri anotimpul

îmi viscolesc cuvintele netălmăcite
tocite-n dinți la roata vieții mărunțite
mă dor și clipele pierdute de-ntâmplare
în gol răsună-o calmă-nsingurare



5 ianuarie 2011