Într-o zi de sărbătoare,
Într-o zi cu mândru soare,
A plecat Ștefan cel Mare,
De la sala curții lui
La Biserica Vaslui.

Auzind glas necăjit de om :
« hăis, cea, ho, bourean
Trage brazda pe Tăpșan.»
S-a dus lângă el, Ștefan.

Măi române, nu ai teamă,
Spune nouă cum te chiamă ?
Și de ce-ai păcătuit
Să te apuci de plugărit ?

Azi în zi de închinare,
Zi de mare de sărbătoare ?
Doamne, pun mâna la piept
Și mă jur c-am să spun drept.

Pân-a ajunge eu plugar,
Aveam falnic armăsar
Și o ghioagă neslujită
Cu piroane șlefuită.

Dar, de cum o învârteam
Praștie dușmani făceam !
Câte șapte, opt trânteam,
De nimeni nu mă feream.

Dar, la Războieni, stăpâne
Sub o sabie păgână
A căzut și mâna mea
Cu păgânu-alăturea.

De-atunci am rămas pe drum,
Nu am pe nimeni acum!
N-am nici casă, n-am nici plug
Nici juncanii să-i înjug.

Toată vara m-am rugat
De bogații cei din sat,
Să-mi dea un plug ca să ar,
Dar mi-a fost ruga-n zadar.

Măi Burghele, fătul meu,
Iată ce-am hotărât eu !
Ia un plug cu șase boi
Și mergi bogat de la noi.

Ia Movila răzășie
Ca s-o ai de plugărie,
Dar în vârfuri să te așezi
Ca o stea să priveghezi.

Iar atuci când vei vedea
C-au intrat turcii-n țara mea
Tu să strigi cât îi putea,
« Sări stejare, la hotare
C-au intrat dușmanii-n țară ».

Atunci eu te-oi auzii
Ca un zmeu m-oi repezii,
Nici urmă n-or rămânea
De dușmani în țara mea.


Pusnicul Daniel

Sub o râpă stearpă
Pe un râu în spume
Daniel sihastru
A fugit de lume.

Cu vâltoarea serii
Un strein sosi
Sihastru îl auzi :
Cine a venit, i-a spune !
Eu, sunt Ștefan al Moldovei.

Așteaptă afară,
Sunt în rugăciune.
Bun Părinte, sunt rănit !
În luptă sunt învins !
A mea bună mamă,
Astăzi m-a respins!

Vin să-ți cer povață
Dacă mi-i de bine.
Turcilor Moldovei
De azi să mă închin.

Dacă mâna slabă
Sceptrul o apasă,
Altuia mai harnic
Locul tău îl lasă.

Căci mai bine este
Supus lăudat
Decât cu rușine
Domn și atârnat.

Nu te umili Stăpâne,
Tu țara păzește.
Strânge a ta oștire,
În dușmani lovește.

Domnul îți vorbește
Ca recunoștință,
O mândră Mănăstire,
Aici, sus, zidește.



Þepeș bravul Domn

În lupta cu turcii,
Þepeș bravul Domn,
Un ostaș trimite
La turci ca spion.

Ostașul a prins
Un ghiaur, pe drum
Și legat în lanțuri,
Veni la Vlad, domn.

Vorbește ghiaure
Lui Vodă Þepeș Vlad
Adevăru-i spune
Undei oastea ta ?

Ca să-i spun lui Vodă,
Ce garanție am
De la domnia sa
Că mă va ierta ?

Soldatul a adăugat,
O țepușă lungă
Te va aștepta.
De vrei îndrăzni
Să treci de hotare,
Vei fi ucis fără milă,
Tu și toată oastea ta.

Poezii auzite azi, 26-12-2010, la Mătușa mea, Steliana Dumitrescu, la vârsta de 92 de ani, din satul Matița-Prahova. Foarte lucidă, mi-a mărturisit, că le-a învățat, (și multe altele) pe derost când era la școală în clasele unu-patru, primare. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu, tuturor Românilor, din acest Popor.