E vreme de paloș și un burduf cu vin,
E vreme de murg cu pământ pe copită,
Și ar mai fi o vreme de tandru suspin
Și ar mai fi o vreme... de clipă tihnită.

Ne supune vremea prin orice virtute
Iar demonii-și fac semne largi în cruce,
Zidindu-și strategic falnice redute
Cu foame de creier și sete de sânge.

E trist să fii român și să constați
Că-n urma repetatelor erori,
E vremea tragediei în Carpați,
E vremea-ncătușării de valori.

Suntem cobaii experimentelor fatale
Și masa pusă pentru nepoftiți,
Dar noi avem credința că Dumnezeu e Mare
Și mai avem in glie, morminte de părinți.

Ne este dor de-o clipă tihnită,
Și vreme-ar mai fi de tandru suspin;
E însă vreme de murg cu pământ pe copită,
E vreme de paloș, de sânge, și de un alt destin...