/ dincolo de mine e o fată
pe care am abandonat-o până la sfârșitul lumii /

uneori mi se face dor de mine
așa cum eram înainte
mă opresc în oglindă
în-fiecare-dimineață
închid și deschid ochii
așteptând minunea - așteptându-mă pe mine
care astăzi sunt un om laș și mâine tot așa

m-am gândit că
sunt geamuri la care lumina
nu se aprinde niciodată
al meu fiind unul dintre ele

pentru că în ultimul timp
liniștea mea e o întâmplare
în formă de femeie cu sânii triști
iar asta mă doare

pentru că
sfârșitul așteaptă pe marginea patului
cu picioarele goale
privind la mine ca la un mort

și totuși

în poemul ăsta nu mai e loc pentru tine