Iar prin cerul albastru brăzdat de stele,
Te-ai cufundat în nori și cerurile mele,
Mirosul tău m-a fermecat îndată,
Sunt polenul tău de floare rafinată.

Grămădești cu miros de floare albastră,
Pe drumurile codrilor de verdeață măiastră,
Și pe câmpiile satelor langă oraș de munte,
Și pe marea roșie, cu apa amorului fără cuvinte.

Petalele-ți colorate ca-un curcubeu de vară,
Tulpuna-ți puternică, dulce ca fructele de sară,
Te ud cu lacimile mele mirosindu-te agale,
Emanând mirosul pur a eternității tale.

Ești în orice colț a brazilor de povești,
Care amorul pur te face să-l trăiești,
Bărbatul care te va rupe și te va dărui -
Femeii care o iubește, iubirea-n lume înșirui.

( 2010, 15 decembrie )