poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-13 | |
Uneori, am impresia că viața mea cuprinde în sine
toată viața contemporană a lumii. ochii femeilor încep să privescă universul și eu le sunt un martor dator… cunosc ochii lor, așa cum un călău găsește înțelesuri sau își citește viitorul în forma fiecărui gât care i se dăruiește. un tren trecând spre orașe, speriat că-l va ajunge timpul, duce oameni și materii prime undeva, la întâlnirea cu lumea. am ieșit dintr-o gară, echipat corect, și vroiam să ofer mângâieri precis mărginite. dar, înainte, am ținut să o întreb, așa, generic, cum ar întreba un bărbat o femeie: la ce crezi tu că ne folosește iubirea? eu cred că este mărginită, pentru că mângâierea mea trece mai departe, de la trup încolo, către suflet. iar sufletul este nemărginit, asta ai mai auzit și tu… cu mâna atingându-i obrazul pălmuit de lume, decid întruna timpul, iar atingerea mea este promisiunea contracțiilor ei. acesta este poemul bărbatului care se apropie de inimi cu ezitarea timpului care aduce răsăritul, primăvara și moartea. speranța parazitează lumea și consumă timpul ca pe o nădejde. printre câte degete unite n-o fi trecut luna și în câte zile nenumărate perechi de ochi închiși n-or fi ascuns lumina dintre ei...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate