E vară caldă cu potop de flori
Și fagurii sunt plini de miere caldă,
Ciopor de gâze, vajnici slujitori,
Muncesc și fagurii 'n belșug se scaldă.

Bătrâna Matcă, într-un tainic sfat,
Își cheamă cercetașele, grămadă,
Apoi, în cercuri, până pe-nserat
Acestea pleacă, lumea să o vadă

Și la întors se duc la Matcă'n păr,
Șoptind stăpânei zvonuri despre+o casă
Găsită-n zare și că-ntr-adevăr
E mare, și uscată, și frumoasă.

Vin zorii cu senin, cu soare mult,
Cu vântul toropit prin vre+o pădure,
Slujbașele bătrâne, în tumult,
Îndeasă gușă cât pot să îndure

Și doamna, precedată de alai,
Spre noua casă pleacă, cu o mână
De lucrătoare vechi dar nu e bai
Că-n noua casă, numai dup' o lună,

Din ouă noi va fi un nou popor,
Cu reguli, cu cămări, cu toate cele,
Soldați de gardă sta-vor în pridvor,
Păzind împărăția lor, de rele.

La casa veche doicile vor ști,
După plecarea Maicii 'n casa nouă,
Să alăpteze unul din copii,
Cu un descând cules în zori din rouă

Și se va naște altă Matcă-n loc,
Din ouă noi va naște trântori doară...
Chemarea firii într+un tainic joc
Va scoate în văzduh Doamna-Fecioară

Și într-un dans al morții, un flăcău,
Iubind Regina, va cădea răpus
Când Matca se va trage-n rostul său
Spunând, prin ouă, tot ce e de spus.