poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-07 | | de când nietzsche mi-a spus mila e sentimentul omului nobil ce nu caută pe nimeni să umilească am urcat în nouri negri cu toma nour și peste semeni fără virtutea anonimatului s-a aprins prăpădul ca iasca mușcată de vipera cu corn de pe coliba avei acachie dintre degete răsfirate dându-le fârâmiturile ospățului zilei de mâine desșurubat de realul șuierător ca limba despicată dintre păcat și iertare dintre binefacere și rea-voință amestec profan și divin de miere cu fiere atins de gura lacomă a celor mai orgolioși decât vuietul mării înainte de a se retrage și de a răbufni cu forța de tsunami ce avea să-i șteargă de pe fața pământului pe cei mai buni amici ai mei care n-au mai găsit mirobolanul din copilărie să se agațe și s-ajungă la seminarul despre milă împreună cu un milion de participanți doi bărbați ce păreau a fi muncit din greu într-o țară îndepărtată îmbrăcați în costume negre pierre cardin ușor anacronice după ce m-au ascultat cu desăvârșită atenție și fără să mă întrerupă mi-au pus sub catedră o geantă neagră și foarte elegantă cu un milion de dolari la plecare am vrut să-mpart fiecărui participant la seminarul despre milă din opera lui nietszche câte un dolar din politețe fiecare cursant m-a refuzat grăbindu-se să plece nu se știe unde am văzut cum dealul din fața mea se mută în vis și visul în mirobolanul din copilărie în care nu poți să te cațări decât pentru a ajunge om matur și pentru că a început declinul lumii și astfel poți înțelege mai bine frica metafizică a studentului lucian blaga din timpul primului război mondial când se temea că nu va mai avea timp suficient ca să scrie pe fața nearsă a lumii fără speranța în legitimă apărare a instinctului de conservare de a duce lucrurile până la obârșii fără să mai simți pulsația lacului de sânge înghețat în vene fără să mai știi drumul pe care-ai venit din realitate în vis ori invers precum furnicile zburătoare cu penele crescute de-a-ndoaselea fața nepătrunsă a spiritului arată nordul pregătindu-te de săritura peste tavanul pictat în sepia cu pești piranha a căror mușcătură feroce ne face nemuritori și geniali
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate