poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-03 | |
Am o lume încă frumoasă din care tu nu mai faci parte. Îți amintesc:
îți las pământ viu pe care să calci sau apă curată să bei diminețile dar eu ție nu mă mai las, am devenit atât de tânără în bătrânețea asta domoală, parcă orice mișcare pe vârfuri mă înalță, înalță tot ce ai dărâmat, cărți căzute lângă noi sau liniștea aceea, un pat rotund, mic și aproape insignifiant, cum sunt ochii pruncilor înainte de primele urâțenii. Îți amintesc: un copil primește istoriile din noi, trecuți prin negură purtăm rădăcini otrăvite și tot mâlul inundă copilul, fără să știe fără să știm, iar astea, poveștile astea de moarte nici mâna fină și nici mâna noduroasă a lumii nu le pot opri. Totul vine deodată, greu se lasă peste case, coboară prin măduvă, în miezul ei și acolo rămâne. O avalanșă de umbre, din care ieșim mult prea târziu, după ce apa nu mai poate curăța, nici focul ucide. Vine o zi când fiecărui om îi trece prin vertebre suflet după suflet. Vine o dimineață în care nu soarele deschide cerul, nici fulgerul, ci o inimă încă liberă dar mult prea albă, mult prea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate