poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-30 | |
Toate femeile pe care eu le-am mângâiat
n-au mai îmbătrânit. aflasem dinainte că masajul facial trebuie făcut cu mișcări ascendente. apoi, inspirat, le-am sculptat cu pana pentru o egolatră expunere. mă întrebau câte ceva despre un dar pe care ar vrea să mi-l facă. eu, rușinat, lăsam privirea în jos, iar ele rămâneau derutate... înaintea celui ce nu crede, ar fi trebuit să fiu veșnicia ce se vede. oare acest ultim vers este mai nepotrivit în poemul de față decât în înțelesul vostru? tăcerile se sparg de ochii mei și pricep că trupul tău ar trebui să fie podul peste care eu să trec înăuntrul tăcerilor mele. macii s-au aprins și tu ești lumina care-i domolește. nu alerga, toate sunt atât de aproape, nu ne mai rămâne timp pentru nimic... am venit la mare prea devreme, Agigea încă își aștepta muritorii. să aduci o femeie în aceeași casă unde ai venit de atâtea ori și cu altele e pentru mulți o chestiune banală, care nici măcar nu atrage atenția. dar această situație, în realitate, denotă multă poezie...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate