Copiliță când eram,
Valea întreagă colindam.
Priveam zarea în depărtare,
Firul ierbii,când răsare.

Era verde și frumos,
Cerul albastru ,luminos.
Dar acum,valea-i uscată,
Nu mai e ca altă dată.

Era larmă de copii,
Fluturi mulți și gâze mii,
Valea-i stearpă și pustie,
Nici-o floare pe câmpie.

Ar putea să fie bine!
Chiar de azi,sau poate mâine,
De sa-r vrea ,de-ar fi voință,
Gânduri bune și credință.

Dar, e multă răutate,
Necinste și nedreptate.
Noi, pe noi, ne-am tot trădat.
Domnii,ni i-am torturat.

S-a lăsat neângrijită,
Valea întreagă pustiită,
Doar ciulini și mărăcini,
Tufele pline de spini.