poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-28 | | pe toți ceilalți eu i-am știut dar ei nu m-au știut pe mine când fiecare trebuia să-și urmeze destinul venea insul acela cu securea neagră a lucidității perverse și prevestea moartea patriarhilor din vechime toiagul lui aaron rodise migdale și din sâmburii divini ai exodului înviaseră regimente de schelete în așteptarea unei morți fără rebeliune pentru ca nimeni altcineva să nu mă poată urma și întrece mi-au fost legate lanțuri de ocnaș ca să ajungă la treburile sale mâna de mort a răsăritului palid i-a hărăzit fiecăruia altă destinație foarte târziu ți-a fost dat să te-ntorci la trecutul în care-ai rămas de copil să trăiești senzația stranie de frate pierdut în războiul depășirii de sine fără frontiere ție însuți fiindu-ți străin și de aceea nu-l poți plânge când toți ai tăi îmbrăcați în doliu te-așteaptă strălucind ca harapii dintre toți numai eu am fost harap-alb și tăcerea dintre cuvinte a fost împărăția mea predestinată ca și tăcerea lui hamlet mi-a fost dat să fiu crai al cărților citite pe îndelete pe nerăsuflate ori de-a valma cândva am vrut să citesc mai mult decât să trăiesc îngrozit că nu-mi va ajunge viața care oricum mă va trăda cu lecturi infidele deși am avut parte mai mult de femei mironosițe care nu m-au omorât de tot lăsându-și o parte din frumusețe în viața netrăită din cărți și în datorii fără număr fiecare zi a fost harapul negru pe care a trebuit să-l urmez nedecapitat luminile de jad m-au orbit și mi-au netezit calea singurătății mereu în spirală mai mult descendentă decât ascendentă de departe aud cum în tropotele asurzitoare ale vestitorilor apocalipsei au fost decapitați cei vinovați de neuitare și cei acuzați de crima nepăsării toiagul lui aaron a făcut muguri a înflorit și a rodit migdale pentru că niciodată n-am avut de gând să respectăm legile exodului am vrut să le dau tuturor să mănânce și să bea când a venit insul cu securea neagră să taie migdalul am văzut cum se grăbea pe drumul predestinat și poemul a înflorit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate