Doamne, octrotește-i pe români,
Pe frații din lumea-ntreagă,
De al nostru pământ le este dor,
Și muncesc de răzbesc cu multă forță,
Sănătatea e cusută cu fir de aur ori de argint,
Suntem răzbiți de-o furtună...
De la cei de sus din guvern.
Frați români, frați creștini,
Haide noi să oprim furtuna,
Să scăpam de-a mai suferi,
Să trăim liniștiți după munca ceea de-o viață,
Doamne, te rugăm frumos pe tine,
Să trăim și noi puțin mai bine,
Copii stă să crească...
Și nu prea avem ce pune pe masă.

Casa părintească să nu nu fie amintire,
Amintire tristă, de când eram copil,
Vreau ca mama și al meu tată,
Să traiscă ca doi oamenii creștini români,
Cei care sunt pleceți colo departe,
Și muncesc, mucesc atât de mult,
Pentru un viitor mai bun,
Unii sunt oameni de valorare,
Și-o i-au de la început acolo,
Platându-se ca și o floare de iubire.

Doamne, Doamne Românie,
Þara bună, țara mea,
Și cu glas tare:
O iubesc, e România mea.
Sunt român și nu-mi e rușine,
De-al meu pământ istoric,
Să cântăm cu glasul tremurând
și cu lacrimi ai noștrii ochii:

Desteaptă-te, române
Doar iubirea ne rămâne,
Pe iubitu nostr’ pământ,
Cu valori de așezământ.

( 2010, 28 noiembrie )