Se șterge curatul cu murdara cârpă de pantofi,
înnegrită... se înnegrește...
Luminatul stinge becul, suflă-n lumânare
suflă-n inimă... se stinge...
Filosoful rupe cartea, își aruncă biblioteca
plină... se golește...
Muzicianul își dezacordează chitara, taie coardele
pianului... își taie coarda sensibilă...
Și pictorul își bea culorile, uleiurile calde,
reci... pânza-i e ulei scurs...
Iar tânărul își taie pielea, se-ncrețește, se crestează,
se crestează tinerețea... tânărul este ridat.

Când poetul îi privește, când poetul se uimește,
când în jur el clar privește
în ochi poezia i se citește
și în univers pornește,
elemente retrezește:
curatul se albește, luminatul se aprinde,
filosoful se umple, muzicianul schimbă coarda,
pictorul pânza își șterge, tânărul întinerește.