agale urci la mine-n vis, chip răvășit
cu ochi surprinși și-obraji îmbujorați.
stropul meu de apă pură, dulce durere
sfâșie-mi buzele când cu sete te voi sorbi,
doar așa voi simți viața cum mă pătrunde.
tot ce e ofilit și distrus în mine
se relaxează, se reface, își revine
când te simt, căldură infuzată prin trup.


tânjesc după porții din inima ta caldă.
adorabil cuvântul tău cântă ( prea puțin!)
prin beznă, la fereastra sufletului robit.
rămâi frumosul meu perfect, tărmul tainic
unde mă opresc când negurile mă sfârșesc.