în jurul meu este un spațiu gol terifiant de gol
în care sărutul tău se face fluture îndopat de carne
se face o cădere ce-mi încălzește inima
țin mâna ridicată și ies din amețiala acestei torturi

de-acum o frumusețe îmi va licări fălcile dintr-o liniște în alta
iar eu am să mă eliberez din ghipsul care în bărbie
ca o expresie facială se face un fel de țigară
din care treg aerul umplut de sticlă pisată

am să mă eliberez de lumina care ca un cerc de decor
mă ratează în noaptea aceasta
am să mă eliberez de durerea pe care bine ai început
să o cicatrizezi în rugăciuni
și pe urmă am să deschid ochii într-adevăr
am să întid brațele să îți iasă repede ca un clopot

zgomotul mă acoperă ca o mie de nuferi în viața ce-o port
dezvelită îndeajuns. sunt acum un fel de aer care în
corpul tău lipește după-amezi pline de mărgele și heruvimi
sunt pentru o vreme cel puțin gura care derivă-n maternități
sunt singur în respirația ta și asta mă face să fiu rău
să privesc gleznele tale pline de coajă de copac
ca pe o plăcere în care frunzele înțeleg calitatea morții