M-am așezat în brațele bunicii
Ca de atâtea ori
Lăsându-mă purtat de ochii săi simplii
Ce te fac ca să zbori.

De data aceasta avea un ton mult mai grav
Cum nu avusese până acum
Și asta făcea din mine,copilul firav,
Un iepure gata să fugă la drum.

Am întrebat-o ce s-a întâmplat,
Iar ea mi-a povestit de revoluție:
O mare învălmășeală în care au murit ,căutând o soluție,
Mii de oameni,neținând cont dacă era femeie ,copil sau bărbat.

Am întrebat-o de ce au făcut asta și nu mi-a răspuns.
Probabil că nu a vrut să îmi divulge un secret atât de bine ascuns
Sau poate pentru că nici ea nu știe.
Dar știți ceva?În mintea mea de copil,cred că orice ar fii ,a fost o mare prostie.