am scris poemul pierdut în vis
am avut femeia desenată la școala de artă
am renunțat la cuvinte
construiesc din nou un biet castel de nisip.
am jucat șotronul, elasticul, țară țară vrem ostași
cu vorbele noastre, viețile noastre.
curcubee, excese, performanțe
colțuri pe unde se încheagă nuanțele luminii
vis și tăceri
pierderi până la sânge
prin vene tăiate demult.
ficțiune picior peste picior
cu pantaloni de piele neagră și cizme cu toc
extrem de înalt
nu mă pot abține să te plătesc
de fiecare dată
cu aceeași speranță
cu același zâmbet, pierdut până la urmă.

băi, ficțiune nenorocită
dai și tu, măcar azi, un pahar de vin?