Clipele se scurg zâmbind de când te -am întâlnit,
suflet cernit, amară mireasmă de floare-
trezești în mine obscure instincte...

Vreau să micșorez dimensiunile tăcerii,
Să rătăcesc cu tine pe aleea mângâierii,
S-adorm sub arcadele inimii tale,
S-observ zbaterea sângelui la vale.

M -aș transforma într-o picătură de-argint viu,
Și-alunecând pătimaș prin trupu-ți frumos,
Aș dezveli-n taină sufletul pustiu
Și-aș răsfăța goliciunea buzelor groase.

Pe soclul rece unde adormi uneori
Fulgerele trimit săgeți poleite cu aur,
Tu puternic strălucești, florile din jur
Înfloresc, deschizând imbujorați ochișori.

Lasă-mă să-ți mângâi încetișor privirea ,
să -mbrățișez dulce gândurile timide,
sufletul meu cernit -amară mireasmă de floare....
alătură-mi-te pe ale vieții oaze!