Conducătorilor țării

Scârbit de lene, praf și de mizerii
Lupt printre voi cei cu canini de lup:
Mușcați adânc și faceți găuri țării,
Încerc din răsputeri să vi le-astup!

Mi-e silă de dreptatea ce-o clădiți
Imaginar, grotesc și colorată-n șpagă
Uitați de bună ziua, uitați să mai iubiți
Ca voi vreți o țară, o lume întreagă!

N-aveți inimi, n-aveți bunătate
Puterea vi-n gând, putere-n vânt
Voi vreți să le aveți pe toate
Până și deochiul vi-i acum descânt!

Sorbiți orice minciună, desfaceți idioții
Punându-ne mereu pe masă legi
Răsucindu-se-n morminte morții
Iar vouă nu vă pasă, petreceți nopți întregi...

Mâncați flămânzi minți luminate
Prostimea zbiară la ziare:
-Noi nu vrem vorbe, noi vrem fapte!
Dar, oricum nimic n-apare!

Furați, deștepți sunteți cu toții
Furați-ne și gândurile albe
Puneți pe alții ca să strige: hoții
Când astupați deșteptele cadavre!

Minciuna vă e idealul, baza...
Trăiți într-o mizerie deplină
Urându-vă până și paza
Ce simplu, v-a ieșit din mână...

Sunteți ajunși la muntele de bine
Priviți de sus, la cei printre noroaie
Cei mulți încă cu greu se pot abține
De-atâta vreme cât au stat prin ploaie!

Treziți-vă, corupți și plini de sine
Faceți ceva, fiți drepți odată!
Să nu mai auzim de vorbe-umile
Iar țara noastră să se scalde-n pată!

Lăsați minciuni, și vorbe și nimicuri
Dați oamenilor slujbe, și progres
Uitați de mult prea celebrele plicuri
Uitați de micul-mare interes!

Vă rog, conducători ai țării
Puternici, purtători de judecată
Dați șpăgile pe fundul mării
Și faceți dreptatatea așteptată!