Dacă aș fii închis într-un cub albastru,
Aș reprezenta un simplu punct negru.
Restul ar fii dragostea mea ,un adevărat dezastru
Văzut prin ochii mei de tigru.


Tu ai fii soarele și luna totodată,
În timp ce eu aș alerga prin iarba cea înaltă
Să prind zmeie, în ghearele mele,
Care se transformă din cuvinte în stele.

M-aș adăpa la umbra sânilor tăi ,
Sorbind din izvorul vorbelor tale,
Asemeni unui copil plângând ursuz în brațele mamei sale
Sau a unui ou ce se scaldă în baia de ulei după fundul unei tigăi.

Părul tău lung și moale mi-ar oferii adăpost.
Dar mi-e teamă că o persoană ar putea stinge focul,tăia pădurea,
Iar eu aș rămâne doar cu durerea
Până când, într-o zi, cineva ar călca pe cutiuța din carton ce șade în drum fără rost.