cît poate rezista blindajul. scriu; cuvintele se lipesc
poate tocmai de aceea. o săptămînă, o lună sau mai mult.
în camera de panică a ființei nu aprind lumina. îmi place
tăcerea: o lumînare cu flacără de întuneric.

mi s-a rărit pulsul: o bătaie dureroasă în fiecare zi. icnesc ușor,
cu degetele prind fiecare sunet și-l strivesc sub bocanc.
desenez litere în palmă și le lipesc pe pereți. mesaje pt mai tîrziu.
amintește-ți înainte să pleci: nu poți lăsa nimic în oglindă.

cît poate rezista. spaima mîngîiată pe spate, lipsită viață
dar cu oasele întregi. un șobolan mort de frig la piept.
îi sufli aer în plămîni: îți îngheață mîinile. le proptești de pereți
și împingi. dincolo se aud bubuituri. un puls continuu.

blindajul rezistă. întunericul încă viu, parcă populat cu vise
în formă de păianjeni; mă las mușcat de față. pămînt: strigăt
plin de material organic. loviturile din exterior se întețesc. foarte
aproape. îmi ating pieptul. căldură pe față: strîng din ochi,

mă ascund în miezul întunericului. chircit ca o picătură pe plită
un vierme sub bocanc. blindajul: cît mai poate rezista.
loviturile mi-au pătruns sub piele. într-un strigăt am toate
cuvintele. pulsul: un pumn care-ți zdrobește maxilarul.