….Sunt
Rătăcitoarea vieții mele,
A unor visuri cam rebele.
O ploaie de cuvinte oarbe
Peste pământul ce le soarbe.

….Sunt
Un amalgam de întâmplare
În vastul orizont de-așteptare,
Schimbând macazul timpului
Înclin din axa echilibrului.

….Sunt
Bolnava fără leac de vindecare,
Preocupată numai de schimbare.
Sufăr durerea lumii-nșelătoare,
Și îi înghit pastilele-i amăgitoare.

….Sunt
Pierduta în restriștea realității
Nu-mi mai găsesc locul cu aspirații
Și mă revoltă atâtea dogme false
Prin trucuri, idealuri îmi sunt smulse.

….Sunt
Votantul cu iluzii risipite-n vânt
De-o pleavă răspândită alarmant.
Îmbătrânind devreme, soarta mea,
Visând încă adânc, i se duce profunzimea.

….Sunt
Prometeul muritor ce în viscere
Îmi arde foc nestins de întristare,
Neînțelegând prăpădul ce se cerne
Peste pământ și în guverne.


….Sunt
Firea neîmpăcată cu destinul
Pahar cu vin precum pelinul,
Ce sorb din el la fiecare masă
Să uit neînțelesul ce m-apasă.

….Sunt
Schiloditul lumii de paradă,
Căit de mapamondul altruist.
Un barbarism ce-ascunde-o mascaradă,
Știută doar de ochii lui de daltonist.

….Sunt
Geologul fără puncte cardinale
Și sap în scoarța vremii groapă,
Sperând ca-m să găsesc cristale,
Dau doar de cioburi care crapă.

Dar știu că sunt…
Puterea gândului divin,
Făuritor de pace și iubire.
Din stocul vieții redevin
Cutezătoare forță și-mplinire.

Mai știu….
Că-s omul cu coloană vertebrală
Și rădăcini adânc înfipte în pământ,
Din ele, în lume irupse spuma genială
Răspândindu-se-n tot locul performant

Sunt sigură…
Că, din pământul uns cu mir și cu tămâie,
Am răsărit cu trupul moale și curat.
Și voi răzbi și-oi răcori în vâlvătaie,
Căci am destin de om adevărat.


14 noiembrie 2010