poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-07 | |
O inimă eternă
07.11.2010 Întru memoria infinită a celui ce este Adrian Păunescu Numai pentru tine O veste se transformă într-un gest, Cu lacrimi îți aprind o lumânare. Nu pot decât să tac...e un protest, Ne-ai transformat în pietre și ne doare. Þi-s ochii-nchiși pentru eternitate, Ai adormit în albul lumii asfințit. O flacăra va pâlpâi în libertate, Tu ce ești viu și încă ne-ai murit. Cui lași o țară - așa sărmană? Cui lași acest arid pământ? E România fără tine o vădană, Pământul e tot un mormânt. Tu ochii ți-ai închis și taci. Pe cer e luna ca o lumânare. Ne lași aici pe noi tot mai sărăci, Tu ai plecat...pe toți ne doare. Și ai plecat maestre pe drumul infinit, Te vom urma și noi cu capete plecate, Iar soarele va răsări în asfințit Fără iubirea ta, de libertate. Tu ai plecat cu morții ce sunt vii, Ești vinovat pentru iubirea ce o porți, Dar ai rămas chiar dacă nu revii, Lângă cei vii care acum sunt morți. Drapelul țării tale s-a-negrit, Și nu mai flutură a libertate. Iar cele trei culori parcă-au pierit, Cu tine Adrian le iei pe toate. Te-ai dus maestre ești departe, Mi-e umedă privirea și mi-e greu, Te am aproape, am la piept o carte, Te văd, te simt și te aud mereu. În noapte preoți și dascăli dănțuiesc, Eu tac, privesc, aștept și iar oftez, Și te citesc, te cânt, îți scriu, bocesc, Tu ești pământ spre care gravitez. Ce rost mai au acum, oare cu ce folos Să mai rostim acum ceva cuvinte? Când tu ai fost, rămâi, ești un colos, Si noi vorbim cu lacrimi pe morminte. De-acolo să asculți, în al tău somn, Dorința ce ne-ai dat de libertate, Și ochii care plâng al nostru domn, Si inimi care bat îndoliate. Te plânge-acum întreg al tău popor, Ca ai lăsat pustie întreaga Românie. Mihai, Ștefan și Iancu îți poart-un tricolor, La capatâi dorit-au să îl ție. Acum toți cei ce i-ai făcut să cânte, Te plâng în ritmuri de chitară, Îți stau la căpătâi să te încânte. Nici glasul lor maestre n-o să moară. Să mergi te rog la Vali și la Florian, Să le reciți și ei să-ți cânte vers S-audă-ntreg poporul eminescian, Să vă asculte - ntregul univers.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate