poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-07 | |
lucrurile apropiate se tot îndepărtează, pe scări
printre umbre sunt eu cea încă vizibilă, mintea devine un oraș iluminat prea devreme podurile lui scârțâie sub greutatea sinucigașilor sau a celor ce se despart de propria stradă fără să le pese de drumul pe care au mers sau de gura lung sărutată, mereu se întâmplă așa părăsirile, melancolia lor brumată și suspendarea între memorii trec peste ape bărci fără oameni, privesc până când mintea se golește de orice imagine, corpul nu mai simte nimic sau poate nimicul e doar pragul acela dincolo de care emoția se ascunde sub mătasea broaștei se îngroapă undeva la piciorul podețelor șubrede abia așteptând pasul ferm, apăsat nu pot ieși de sub apăsarea asta, opresc bărcile opresc trecătorii, opresc ultimii ani direct în stern aș fi vrut să am forța să nu intru prea departe în povestea asta cu catacombe și cavouri, nici să trec prin fiecare ruptură ca prin spărturile dintre scânduri și să alunec în ape întunecate, dar tentația de a mă lăsa dusă până la sfârșit era mai puternică decât toată liniștea și astăzi e încă vizibilă urma, o inimă din care mai bine aș fi făcut un sac larg, să păstrez în el hrana pentru pești pentru mici vietăți de apă, avide, hrana asta care nu e bună pentru niciun om, nici măcar pentru cel de la capătul podului, cel care m-a purtat prin cuvinte goale
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate