Sufletul tău
nu e decît o rană
mereu deschisă

sufletul tău
e doar sîngerare
a "ceva"
din-mai-adînc
de tine însuți

mai-din-adînc
de orice uitare
unde acel "ceva"
(ce nu-ți aparține)
te cheamă
spre a fi împreună
în ceea ce crește
atunci cînd totul
descrește

spre a fi
și a rezona împreună
întru lumina
"ce-și transcende
propria transcendență"?