Cărțile destinului, azi ,pe masă le aștern,
Le privesc cum sub stau sub nori,
Visele mi le tot cern,
Până când mă găsesc mort ,pe un caldarâm ,în zori.

Este toamnă și-i târziu,
Cu sânge pe trotuar scriu,
Privind frunzele cum cad,
Și secundele cum scad.

Þin în mână poza ta,
Plâng încet ,în ploaia grea
Și nu mai pot rezista...
Când tac eu, suspină ea.

Timpul s-a mai domolit.
Aud un vuiet cumplit
Și simt cortina cea grea,
Iar eu tac ,iubirea mea.