Curgea din munte o hăituire
Temeinică de iluzii,
Șuvoiul avea ochii injectați
În ritmul salturilor dintre capete.
Nimfele aveau ghirlande din spinii
Rămași prin tendoanele soarelui
Închis după zări.
Umbrele se izbeau cu pieptul în buze,
Își auzeau sufletul de sub pământuri
Crescându-le întunericul.
Ielele cântau din lună o himeră,
Ținută cu fibră de spirit împletit
Peste hăuri.
În spate veneau în turme păcatele,
Își jucau oamenii la o nuntă, iar
Faunul biciuia în carafe de pelin
Sarea lăsată pe buzele muribunzilor,
Furându-le cărarea de pe tălpi.