pentru că fusesem foarte săraci am hotărât să fim foarte bogați
din acest motiv am îngălbenit toate frunzele de pe ramurile arborilor seculari
și am construit un pod de aur pe care să pășești ca-n visul hierodulelor
de la intrarea în templu așteptându-l pe enkidu
numai tu să vii numai pe cel mai lung pod de frunze din lume
încojurând de trei ori până la apus șirurile clare din viața-mi
ca pe căpițe de fân proaspăt cosit în care nu s-a iubit nimeni
m-am cățărat pe nori de măceșe și am început să spăl statuile
de culoarea pământului ars ce luminează ca faruri nevăzute
am vrut să-ți cânt cântecele de toamnă ale păsării paradisului
și n-am adus decât penele asexuate și fără trup ale durerii
mușcând din oasele alese din firul gros al nopților de neînțeles fără tine
rănit de fulgerele târzii ale toamnei ca să-ți spun toate ale mele
dragostea mea a dezumanizat universul
și toți ratații lumii pierduți la granița
dintre lipsa de demnitate a unei vieți trucate și fără onoare
au devenit pe neașteptate genii
în exercițiul funcțiunii unui regiment de împărați fără țară
pregătit zi și noapte să-ți facă cea mai vibrantă declarație de dragoste
ca și când ar fi fost condamnați la decimare în această clipă uriașă
spălând păcatele fiecărui muritor până la al treilea și al patrulea neam
și toamna abia începuse